sâmbătă, 28 august 2010

Rolul şi îndatoririle preoţilor şi laicilor



Sangha (comunitatea) Jodo Shinshu este alcătuită din laici şi preoţi.
Indiferent că este laic sau preot, un om devine membru al comunităţii după ce se refugiază în Cele trei comori şi rosteşte Crezul Jodo Shinshu (Ryogemon), angajându-se să trăiască tot restul vieţii sale în lumina Compasiunii lui Amida. Acest rit este numit kikyoshiki atunci când se face în prezenţa lui Gomonshu-sama, Patriarhul tradiţiei noastre sau kieshiki atunci când se face în prezența preotului local, caz în care adeptului i se acordă şi un nume buddhist, simbol al noii sale vieţi.


Refugiul în Cele trei comori[1] înseamnă a da un sens adevărat vieţii noastre, a ieşi din întunericul ignoranţei şi a merge în lumina Înţelepciunii şi Compasiunii lui Buddha pentru a ajuta toate fiinţele. A deveni membru al  Comunităţii și a asculta Dharma lui Buddha este cea mai mare şansă posibilă, una pe care cu greu o putem atinge în chiar mai multe vieţi. Într-o sutră se prezintă imaginea unei broaşte ţestoase oarbe ce vieţuieşte pe fundul unui ocean imens, venind la suprafaţă pentru a lua aer odată la o sută de ani. Pe întinderea aceluiaşi ocean pluteşte un jug de aur. Se spune în acea sutră că sunt mult mai multe şanse ca respectiva broască să nimerească cu capul în  jug atunci când iese la suprafaţă decât pentru o fiinţă afundată în ciclul nesfârşit al iluziei şi suferinţei să se nască în trup de om şi să aibă şansa de a întâlni Dharma lui Buddha. Iată aşadar cât de recunoscători trebuie să fim pentru diferitele cauze şi condiţii care au dus la întâlnirea cu învăţătura buddhistă şi cât de mult trebuie să apreciem Cele trei comori fără de care viaţa noastră nu ar avea nici un sens. Ceea ce suntem acum este rezultatul a ceea ce noi înşine am plantat în trecut (viaţa aceasta şi cele trecute) dar şi ceea ce alţii (Buddha şi celelalte fiinţe, inclusiv sangha) au făcut pentru noi.

Intrarea în Sangha presupune şi responsabilităţi, nu numai drepturi. Fiecare membru, indiferent că este preot sau laic trebuie să contribuie energic la viaţa comunităţii şi la răspândirea învăţăturii. Shinran spunea: “Atinge tu însuţi shinjin (credința) şi ajută-i pe alţii să atingă shinjin.” Toţi discipolii lui Buddha şi ai lui Shinran Shonin trebuie să fie întotdeauna gata să spună “da” ori de câte ori Cele trei comori au nevoie de ei. Cu atât mai mult dacă sunt preoţi.

În realitate, în Jodo Shinshu nu există nici o diferenţă de calitate între preoţi şi laici. Din moment ce totul vine de la Amida, cuvintele inferior sau superior nu au ce căuta în limbajul tradiţiei noastre, doar shinjin este esenţial.
Preotul sau învăţătorul[2] este însă cel care se angajează încă o dată să “îi ajute pe alţii să atingă shinjin”. Acest îndemn al Fondatorului[3] devine piatra de temelie a vieţii sale. Smerenia, cunoaşterea şi trăirea învăţăturii, dedicaţia, trebuie să fie metodele sale fundamentale. A deveni un bun învăţător spiritual, mesager al Legământului Principal, este un destin cu adevărat fericit pe care el trebuie să îl privească nu ca pe un merit ci ca pe un cadou deosebit. Fiind smerit, nu va uita niciodată cuvintele lui Shinran: “În ceea ce mă priveşte, eu nu am nici măcar un singur discipol. Pentru că dacă ar fi fost să îndrum oamenii către nembutsu prin propriile mele eforturi, atunci ei ar fi putut să fie discipolii mei. Dar să numesc pe cineva discipolul meu când el rosteşte nembutsu numai prin eforturile lui Amida, este de-a dreptul ridicol.”

Un preot trebuie să se privească pe el însuşi asemenea unui lepros ce duce o torţă[4]. Torţa reprezintă învăţătura minunată despre Legământul Principal al lui Buddha Amida, cel care salvează toate fiinţele indiferent de capacităţile lor. Lumina acesteia încălzeşte inimile oamenilor fără nici o deosebire şi nu depinde de calităţile sau defectele celui care o poartă. Discipolii lui Buddha nu ar trebui să fie în nici un fel influenţaţi de înfăţişarea, vârsta, ori calităţile morale[5] ale celui care este învăţătorul lor, ci mai degrabă să ia aminte la ceea ce pot învăţa de la el[6]. În Jodo Shinshu, laici şi preoţi deopotrivă sunt consideraţi “bonbu” – “fiinţe ignorante şi pline de patimi oarbe”. Preotul este doar mesagerul ce duce această lumină mai departe, degetul care arată Calea.  

Preotul Jodo Shinshu trebuie să fie un exemplu viu al modului în care este necesar să fie respectate regulile de comportament în dojo sau templu. Mintea, corpul şi gura lui trebuie să fie porţi ale Dharmei. Mintea contemplă şi gândeşte învăţătura iar gura şi corpul lui o exprimă prin cuvinte şi gesturi. 

Un preot poartă kesa[7] şi are craniul ras. Kesa reprezintă transmisia învăţăturii de la Buddha Shakyamuni la cel care o poartă. Craniul ras este simbolul dedicaţiei în cunoașterea și transmiterea corectă a acestei învățături, al renunţării la încrederea în puterea personală. Când își rade capul preotul se angajează încă o dată să nu adauge nimic din ideile sale personale la Dharma lui Buddha, ci să fie un transmițător loial pentru binele tuturor ființelor.

Preotul este capul familiei (comunităţii locale) şi asemenea unui părinte grijuliu trebuie să ştie să se ocupe de nevoile spirituale ale copiilor (membrilor) săi. Aşadar, el trebuie să fie disponibil la orice oră din zi şi din noapte, gata oricând să vină în ajutorul credincioşilor în orice problemă pe care aceştia o au. La rândul lor, adepţii trebuie să îl respecte pentru eforturile pe care le depune şi să îl susţină atunci când întâmpină dificultăţi.

Politeţea cere ca un laic să i se adreseze preotului cu formula Sensei[8] şi să îl salute printr-o uşoară plecăciune (yuhai) ori ducându-şi mâinile în gassho. Preotul trebuie să îi răspundă tot prin gassho sau o plecăciune, în funcţie de salutul făcut de laic.

Preotul Jodo Shinshu din România este voluntar şi trebuie să rămână astfel deoarece preoţia nu este o meserie ci o misiune. Cel care se angajează să fie preot trebuie să o facă din convingere iar nu pentru a obţine diferite avantaje materiale ori de altă natură. El nu are dreptul să pretindă nici un fel de taxe pentru serviciile sale ci din contră, să fie gata oricând să sacrifice totul pentru Cele trei comori. Dharma nu are preţ şi nu este proprietatea sa personală chiar dacă se foloseşte de gura lui pentru a ajunge la urechile celorlalţi. Asta nu înseamnă însă ca laicii să rămână indiferenţi la problemele şi lipsurile sale. Într-o familie sănătoasă părinţii au grijă de copii iar copii au grijă de părinţi. Trebuie să existe întotdeauna o susţinere reciprocă  bazată pe grijă şi bun simţ.  



[1] Buddha, Dharma, Sangha. Vezi articolul „Înţelesul celor trei refugii în Jodo Shinshu”.
[2] Termenul original este kalyanamitra în sanscrită sau zenchishiki în japoneză şi se traduce prin “bun învăţător spiritual”. 
[4] Imaginea aceasta este adesea întâlnită în buddhism.
[5] Bineînţeles, aceasta nu înseamnă că preotul nu trebuie să încerce să aibă un comportament cât mai bun, cerinţă importantă pentru toţi practicanţii.
[6] Ar fi o prostie ca, dacă dorim spre exemplu, să învăţăm gramatica şi am avea parte de un profesor bun dar care face uneori excese la băutură, să renunţăm la el din cauza viciilor sale, atâta timp cât acestea nu ne afectează pe noi..
[7] Bucată specială de pânză de diferite forme purtată peste robele de preot. Există două tipuri de kesa, pentru preoţi şi laici.
[8] Sensei se foloseşte cu sensul de “învăţător”. Alţi termeni precum românescul “părinte”, “învăţătorule” sau “venerabile”, etc., pot fi folosiţi.

Niciun comentariu:

Cărţi prin poştă (distributie persoane private si biblioteci)

1. Toti cei care doresc sa primeasca acasa, pliante, carti, reviste, cd-uri si alte materiale informative pe care Amidaji şi Tariki Dojo Bucureşti le distribuie gratuit, pot trimite prin e-mail (josho_adrian@yahoo.com) adresa lor postala cu mentiunea "distributie gratuita".
Noi carti va vor fi trimise automat la fiecare noua aparitie editoriala, la adresa indicata de dumneavoastra, pana cand ma veti anunta ca nu mai doriti sa le primiti. Este o ocazie unica de a studia invatatura traditiei noastre, fara nici o cheltuiala din partea dv. Taxele postale sunt suportate de centrele mai sus amintite și de colaboratorii acestora, insa orice donatie este binevenita.

2. De asemenea, caut voluntari pentru intermediere donatii catre bibliotecile din tara. Daca doriti sa ma ajutati in efortul meu de a dona carti buddhiste tuturor bibliotecilor publice, contactati-ma pe adresa de mai sus. Nu este greu, trebuie doar sa faceti un drum pana la biblioteca din orasul vostru si sa lasati acolo niste exemplare trimise de mine.

Iata cateva din titlurile noastre in limba romana:

- ÎNVĂŢĂTURI BUDDHISTE JODO SHINSHU, de Josho Adrian Cirlea
- CALEA ACCEPTARII - COMENTARIU LA TANNISHO, de Josho Adrian Cirlea
- CELE 48 LEGĂMINTE ALE LUI BUDDHA AMIDA, de Josho Adrian Cirlea
- ADEVĂRATA ÎNVĂȚĂTURĂ DESPRE BUDDHA AMIDA ȘI TĂRÂMUL PUR, de Josho Adrian Cirlea


- TEXTE CLASICE precum Tannisho (Plangere impotriva abaterilor de la adevaratul shinjin), Mattosho (Scrisorile Maestrului Shinran), Gobunsho (Scrisorile Maestrului Rennyo), Mica Sutra despre Buddha Amida, rostita de Buddha Shakyamuni
- Hrana Bodhisattvasilor (texte buddhiste clasice despre abtinerea de la carne) de Shabkar Tsogdruk Rangdrol

Video Of Day

Google+ Followers

Persoane interesate

Copyright © Cirlea Gheorghe Adrian