Despre locaţia Tărâmului Pur şi descrierea lui minunată din sutre

Întrebare: De ce Tărâmul Pur al lui Buddha Amida este numit „Tărâmul Pur din vest”? De ce „vestul” este atât de mult accentuat în textele sacre legate de Amida? De ce Tărâmul Pur este descris atât de fantastic în sutre? 

Răspuns: Tocmai pentru a arăta că Tărâmul Pur al lui Buddha Amida nu este o metaforă ci un loc real și iluminat în care fiinţele pot aspira să se nască după moarte, îi este indicată o direcţie şi este descris în detalii minunate. 

Unii spun că direcţia „vest” şi descrierile deosebite sunt o dovadă pentru inexistenţa lui ori că acestea sugerează că Tărâmul Pur este doar un simbol sau metaforă. Adevărul este însă că, făcând efortul de a-l descrie în atâtea cuvinte minunate şi indicând o direcţie în care adeptul să se orienteze când îl venerează pe Amida, Buddha Shakyamuni a vrut să accentueze de fapt existenţa lui reală ca loc unde fiinţele sensibile pot aspira să renască fără nici o grijă sau îndoială. Este ca şi când ţi-aş vorbi de un parc minunat pe care îmi doresc foarte mult ca tu să îl vizitezi. Dacă îţi spun „este acolo, spre vest” şi încep să ţi-l descriu, tu nu vei mai pune la îndoială existenţa acestuia şi vei dori să îl vezi. La fel stau lucrurile şi cu expresia „Tărâmul Pur din vest.” 

Exaltarea cu care Shakyamuni descrie Tărâmul Pur al lui Amida în Mica Sutră (Amida-kyo), fără ca nici măcar să i se ceară acest lucru[1] şi lumina care emană din trupul său când rosteşte Marea Sutră în care prezintă istoria lui Buddha Amida şi cele 48 de legăminte ale sale[2], sunt o dovadă clară a faptului că vorbele lui sunt adevărate iar că ascultătorii săi trebuie să accepte neapărat ceea ce are să le comunice: anume că Amida este un Buddha viu şi că Tărâmul său este un loc real și iluminat.

 

---

[1] Mica Sutră despre Buddha Amida (Amida-kyo) este rostită spontan, nu ca răspuns la o întrebare, ceea ce dovedeşte importanţa învăţăturii despre Buddha Amida. În acest discurs, Shakyamuni îşi începe fiecare descriere cu mult entuziasm, repetând într-una numele ascultătorului său principal, Sariputra, în timp ce îi relatează acestuia minunile Tărâmului Pur şi unicitatea lui Buddha Amida printre ceilalţi Buddha.
[2] Se spune în Marea Sutră despre Buddha Amida că Shakyamuni, înainte de a-şi începe discursul a trecut prin următoarele transformări: „toate simţurile Celui Mai Onorat din lume radiau de bucurie, tot corpul său apărea senin şi glorios iar înfăţişarea sa maiestuoasă era mai plină de măreţie ca niciodată.” După ce Ananda îl întreabă care este motivul acestor manifestări glorioase, Shakyamuni îi revelează adevăratul scop al apariţiei lui în această lume, prezentând istoria lui Buddha Amida, a celor 48 de Legăminte şi încurajând fiinţele să aspire la naşterea în Tărâmul Pur. În aceeaşi sutră, întreaga adunare care asculta discursul, inclusiv Ananda, are o viziune cu Buddha Amida şi Tărâmul Pur, semn clar că Shakyamuni vorbeşte despre lucruri reale, nu simboluri sau ficţiuni.