Întoarcerea din Tărâmul Pur - explicaţie a celui de-al 22-lea Legământ al lui Buddha Amida

  

“Dacă după ce voi atinge Buddheitatea, bodhisattva din tărâmurile Buddhaşilor din celelalte direcţii care vin să se nască în tărâmul meu, nu vor intra  pentru totdeauna şi fără greş în stadiul de a deveni un Buddha după o singură viaţă, fie ca eu să nu ating perfecta Iluminare. Excepţie fac cei care doresc să propovăduiască şi să călăuzească fiinţele sensibile în conformitate cu legămintele lor originare. Pentru că aceştia poartă armura marilor legăminte, acumulează merite, eliberează toate fiinţele din naştere şi moarte, vizitează tărâmurile Buddhaşilor pentru a urma practicile bodhisattva, aduc  ofrande Buddhaşilor şi Tathagataşilor de-a lungul celor zece direcţii, iluminează fiinţe sensibile numeroase precum nisipurile Gangelui şi le stabileasc în cea mai înaltă şi perfectă Iluminare. Astfel de bodhisattva transcend tipurile de practici din stadiile obişnuite de bodhisattva şi de fapt, cultivă  virtuţile lui Samantabhadra.”

al 22-lea Legământ

            La prima citire a acestui mare Legământ am înţeles în mod greşit că se referă la două categorii de fiinţe născute în Tărâmul Pur: cele care ating stadiul de a deveni un Buddha după ceva timp petrecut în Tărâmul Pur (o singură viaţă) în timp ce restul, “cei care doresc să propovăduiască şi să călăuzească fiinţele sensibile în conformitate cu legămintele lor originare” se întorc imediat în samsara pentru a salva toate fiinţele. Dar când am contemplat mai profund acest legământ am realizat că se referă la un singur tip de fiinţe – cei născuţi în Tărâmul Pur ating Buddheitatea şi se întorc pentru a salva toate fiinţele. Vă rog, urmaţi cu atenţie explicaţiile de mai jos.

            Cred că elementul cheie în înţelegerea acestui legământ este a doua secţiune din Marea Sutră, unde vedem cum marii Bodhisattva care se aflau în adunarea de pe vârful Vulturului (Maitreya, Manjushri, Samantabhadra) acţionează pentru a salva şi ghida fiinţele sensibile. Shakyamuni explică:

„Fiecare dintre aceşti bodhisattva, urmând virtuţile lui Mahasattva Samantabhadra, este înzestrat cu practicile şi legămintele nemărginite ale căii Bodhisattva şi sălăşluieşte definitiv în toate faptele merituoase.”

Care sunt „legămintele căii Bodhisattva”? În Mahayana există două liste principale.

Cele patru legăminte principale de Bodhisattva:

1. Indiferent cât de perfect ar fi un Buddha, fac legământ să devin ca el
2. Indiferent cât de profundă ar fi Dharma (învăţătura), fac legământ să o înţeleg pe toată.
3. Indiferent cât de numeroase ar fi patimile, fac legământ să le înving pe toate.
4. Indiferent cât de numeroase ar fi fiinţele, fac legământ să le salvez pe toate.

şi cele zece legăminte sau angajamente ale lui Samantabhadra:

1. Să-i venerez şi să-i respect pe toţi Buddha
2. Să le aduc slavă tuturor Buddha
3. Să fac ofrande îmbelşugate (i.e. să fiu generos)
4. Să mă căiesc de toate greşelile şi karma negativă
5. Să mă bucur de meritele şi virtuţile celorlalţi
6. Să le cer Buddhaşilor să continue predarea învăţăturii
7. Să le cer Buddhaşilor să rămână în lume
8. Să urmez întotdeauna învăţătura lui Buddha
9. Să mă adaptez tuturor fiinţelor şi să le ajut
10. Să transfer toate meritele şi virtuţile pentru binele tuturor fiinţelor

Toate aceste paisprezece legăminte reprezintă aspiraţia de a deveni un Buddha pentru sine şi toate fiinţele. Ele arată de asemenea, cum va acţiona o persoană Iluminată din Tărâmul Pur în cariera sa nesfârşită de a ajuta toate fiinţele sensibile. Este foarte important să înţelegem că acestea sunt exact “legămintele originare” sau “marile legăminte” la care se face referire în al 22-lea Legământ. Termenul “originar” nu înseamnă un legământ personal care este cumva separat de legămintele de mai sus, ci un legământ în conformitate cu mintea Bodhi autentică. Aşadar, indiferent că vrei să te duci în Tărâmul Pur pentru aţi salva în mod special mama, soţia sau fratele din viaţa de acum, după ce te naşti acolo vei simţi în mod spontan că toate fiinţele sunt la fel de importante ca mama, sora, nevasta sau fratele tău şi vei dori în mod natural să le incluzi în activităţile tale salvatoare.

Acum să citim propoziţia următoare din secţiunea a doua a Marii Sutre:

„El călătoreşte liber în toate cele zece direcţii şi foloseşte metode potrivite de a elibera fiinţele.”

Aşadar,  cei care se nasc în Tărâmul Pur, inclusiv tu cel care te încrezi acum în Amida şi care „doresc să propovăduiască şi să călăuzească fiinţele sensibile în conformitate cu legămintele lor originare”, purtând în acest fel, „armura marilor legăminte”, îşi vor îndeplini acţiunile de salvare călătorind în toate locurile din univers şi vor folosi metode potrivite în conformitate cu specificul fiinţelor pe care vor să le salveze.

Această călătorie ne arată că naşterea în Tărâmul Pur nu este o destinaţie finală, ci o permanentă întoarcere, în diferite forme, pentru a ajuta toate fiinţele. De aceea, Shinran Shonin a numit acest legământ, „legământul transferului de merit al întoarcerii în această lume.” În Kyogyoshinsho[1] îl citează pe Vasubandhu, al doilea patriarh indian al şcolii noastre:

“Cu mare compasiune, el observă toate fiinţele aflate în durere şi folosind diferite corpuri ale transformării pentru a-i călăuzi, intră în grădinile naşterii şi morţii şi în pădurile patimilor oarbe; jucându-se acolo liber cu puterile transcedentale, atinge stadiul învăţăturii şi călăuzirii celorlalţi. Toate aceste calităţi apar datorită transferului de merit al puterii Legământului Principal.” 

Apoi citează din T’an-luan[2]:

“’Transferul de merit al întoarcerii în această lume’ înseamnă că, după ce se naşte în acel tărâm, obţinând astfel puterea metodelor pline de compasiune, se întoarce şi intră în pădurile dese ale naşterii şi morţii, unde învaţă şi călăuzeşte toate fiinţele sensibile şi îi face să intre împreună pe calea lui Buddha.”

Acum să reluăm lectura aceleiaşi secţiuni a Marii Sutre, pentru a vedea cum anume sunt salvate fiinţele de cei care ating Iluminarea în Tărâmul Pur:

“El intră în vistieria Dharmei Buddhaşilor şi atinge Ţărmul Celălalt. De-a lungul nenumăratelor lumi el atinge Iluminarea.”

Acum stop. Să ne oprim puţin aici pentru că acest pasaj şi următoarele sunt foarte importante şi trebuiesc bine înţelese. Data trecută am explicat faptul că al 11-lea Legământ este cel în care se promite atingerea Iluminării sau a Buddheităţii supreme de către cei care se nasc în Tărâmul Pur, aşa că, de ce este menţionată din nou, atingerea Iluminării? Şi de ce, de data aceasta, se spune că Iluminarea va apărea în nenumăratele lumi unde vom călători pentru a salva toate fiinţele? Răspunsul este că, în acest caz, atingerea Iluminării este doar un joc, o punere în scenă pentru ochii fiinţelor neiluminate, o metodă potrivită şi o potrivire la nivelul fiinţelor din respectivele lumi pentru a crea condiţiile necesare propovăduirii Dharmei. 

            Întreaga secţiune a doua din Marea Sutră dar şi alte pasaje din diferite sutre dovedesc faptul că, în realitate, există două tipuri de bodhisattva:

1. Bodhisattva în aspiraţie, care au făcut legămintele de a deveni Buddha pentru ei şi toate fiinţele, dar care sunt încă pe cale şi neiluminaţi (ne-Buddha). Oricine îşi asumă acum legămintele de Bodhisattva prezentate mai sus, poate fi numit un bodhisattva în aspiraţie. Unii bodhisattva pot fi mai avansaţi decât alţii, din punct de vedere spiritual şi pe diferite nivele de dezvoltare, însă atât timp cât încă nu au atins Iluminarea perfectă, îi includem totuşi, în această categorie.

şi

2. Bodhisattva care au atins deja Buddheitatea sau Iluminarea perfectă dar care nu rămân retraşi în propria Iluminare. Aceştia sunt de fapt, Buddha care se manifestă ca Bodhisattva. În această categorie îi găsim pe Avalokitesvara, Mahasthamaprapta, Samantabhadra etc. Astfel de bodhisattva au fost de asemenea, prezenţi pe vârful Vulturului când Shakyamuni a propovăduit Marea Sutră. Este limpede, dacă citim următorul pasaj de la sfârşitul aceleiaşi secţiuni a doua, că ei au atins deja Buddheitatea şi că sunt, de fapt, Buddha care se manifestă ca Bodhisattva:

“Cu astfel de rădăcini ale virtuţii, toţi Bodhisattva adunaţi acolo au atins ţărmul Eliberării. Ei au acumulat meritele imposibil de măsurat ale lui Buddha şi au atins înţelepciunea sfântă, pură şi de neconceput. Nenumăraţi Bodhisattva Mahasattva precum aceştia, s-au adunat acolo în acelaşi timp.”

În secţiunea a doua observăm că un Bodhisattva Iluminat urmează mereu şi oriunde, acelaşi scenariu precum Shakyamuni în lumea noastră, atunci când propovăduieşte Dharma. Astfel, sălăşluieşte întâi o vreme în cerul zeilor Tusita -  „aflându-se la început în cerul zeilor Tusita, el proclamă Dharma cea adevărată”

după care,

„… părăsind palatul ceresc, se coboară în burta mamei. Curând după aceea, se naşte prin partea ei dreaptă şi face şapte paşi. În acest moment, o strălucire luminează peste tot în cele zece direcţii şi nenumăratele tărâmuri ale Buddhaşilor se cutremură în şase moduri. Apoi, rosteşte următoarele cuvinte: ‚Voi deveni Cel mai Onorat din lume’”.

După o copilărie şi tinereţe plină de diferite succese şi plăceri lumeşti, „întâlneşte bătrâneţea, boala şi moartea şi realizează că totul e impermanent.” Apoi „renunţă la tronul regal şi bogăţii şi se retrage în munţi pentru a urma Calea. După ce îşi trimite înapoi calul alb pe care îl călărise până atunci, împreună cu podoabele şi coroana de nestemate, îşi dă jos hainele frumoase şi se îmbracă în robele Dharma. Îşi taie părul, rade faţa, se aşează drept sub un copac şi urmează şase ani  de practici ascetice în conformitate cu calea tradiţională.”[3]

După ce înţelege inutilitatea practicilor ascetice, se spală în râu, mănâncă ceva cu moderaţie şi se aşează la umbra copacului Bodhi, „cu picioarele încrucişate.” Apoi „emite un flux  de lumină puternică pentru a-l informa pe Mara de ceea ce urmează să facă. Mara şi armata lui vine să-l atace şi să-l tenteze, însă el reuşeşte să-i controleze cu puterea înţelepciunii sale şi îi face să se predea. Apoi atinge Dharma ultimă  şi realizează Iluminarea supremă şi de neîntrecut.”

După această atingere a Iluminării, exact precum Shakyamuni din lumea noastră, începe să propovăduiască Dharma, călăuzindu-i pe ceilalţi către propria lor eliberare din naştere şi moarte:

“[…] distruge viziunile greşite, îndepărtează suferinţele, curăţă mlaştinile dorinţelor, protejează castelul Dharmei, deschide poarta Dharmei, spală mizeria patimilor şi revelează Dharma cea albă şi curată. Uneşte totul în Dharma lui Buddha şi astfel proclamă învăţătura corectă.”

La sfârşitul trupului său fizic, “ne arată că trece în Nirvana” sau, cu alte cuvinte, joacă teatrul de a dispărea în starea imposibil de înţeles de dincolo de formă şi non-formă, dar în realitate şi în conformitate cu Marea Sutră, el “duce mereu fiinţele sensibile către eliberare”, ceea ce înseamnă că activităţile lui în diferite manifestări continuă în alte locuri ale universului, unde începe din nou aceeaşi poveste.

Sutra spune:

“Asemenea unui magician desăvârşit care poate crea după voinţă diferite iluzii, inclusiv imaginea unui bărbat sau a unei femei, tot aşa Bodhisattva, după ce a învăţat pe deplin toate metodele de eliberare şi a atins conştientizarea senină a realităţii, poate propovădui şi transforma fiinţele după cum doreşte. El se manifestă peste tot în nenumăratele tărâmuri ale Buddhaşilor, îndeplinind cu dedicaţie şi fără să obosească vreodată, acţiuni pline de compasiune pentru fiinţele sensibile.”

Pentru a înţelege cât mai uşor cum stau lucrurile, să ne imaginăm că tu, cititorul acestor rânduri eşti un Buddha iar eu, Josho, un om ignorant şi neiluminat :)

Tu ai atins Iluminarea în urmă cu multe kalpa, în trecutul îndepărtat, însă pentru că ai multă Compasiune pentru Josho şi alte fiinţe de pe această planetă, ai decis să te manifeşti aici. Dacă Josho este ataşat de aşa zisa lui ‚putere personală’, atunci va trebui să-i arăţi diferite metode buddhiste prin care un om ca el să aibă senzaţia că poate atinge Buddheitatea. Pentru a-l încuraja să înceapă practica vei lua aparenţa unui om obişnuit şi neiluminat care trece prin aceleaşi probleme ca el. Aşadar, joci acest joc pentru Josho deoarece mintea lui nu poate fi convinsă într-un alt mod. După ‚multe eforturi’ atingi Iluminarea şi îi dovedeşti astfel lui Josho că şi el o poate atinge. Josho este încurajat în acest mod să înceapă să urmeze Calea, fiind convins că din moment ce inclusiv tu, prietenul şi învăţătorul lui, te-ai zbătut şi ai atins realizarea, atunci şi el o poate atinge. De asemenea, dacă Josho şi alţii ca el devin conştienţi de limitele lor şi de imposibilitatea de a deveni un Buddha asemenea ţie, în această viaţă, şi pentru că într-adevăr, mulţi dintre contemporanii tăi şi mai ales cei ce vor trăi după apariţia ta în lumea lor, vor fi cu atât mai incapabili să atingă Iluminarea în această viaţă, începi să le propovăduieşti metoda de salvare a lui Buddha Amida. Deoarece tu însuţi eşti un Buddha, ascultătorii tăi se vor încrede într-una din diferitele tale învăţături şi le vor urma.

Însă ceea ce ei şi Josho nu ştiu este că tu erai deja Iluminat cu mult înainte de naşterea în lumea lor şi că anii petrecuţi printre ei au fost doar o metodă potrivită pentru ei şi alţii să se încreadă în tine şi în învăţăturile tale.

Explicaţia de mai sus poate fi găsită şi în Sutra Lotusului, unde Shakyamuni este descris de asemenea, ca un Buddha ce a atins de fapt Iluminarea în urmă cu multe kalpa şi joacă acest joc de nenumărate ori şi în diferite lumi, pentru binele fiinţelor neiluminate.

            Aşadar, înţelegem acum faptul că „stadiul de a deveni un Buddha după o singură viaţă”, promis în al 22-lea Legământ, reprezintă capacitatea celor care ating Buddheitatea în Tărâmul Pur de a se manifesta la nesfârşit în diferite locuri din univers şi de a deveni acolo Buddhaşi activi pentru binele fiinţelor sensibile. Când ne naştem în Tărâmul Pur obţinem automat capacitatea de a juca la nesfârşit rolul de a deveni Buddhaşi şi a propovădui Dharma asemenea lui Shakyamuni însuşi.

Shinran a explicat asta în Imnurile Tărâmului Pur:

„Cei care ating Tărâmul Pur al beatitudinii

se întorc în această lume rea a celor cinci pângăriri,

unde, asemenea lui Buddha Shakyamuni,

ajută nenumăratele fiinţe sensibile de peste tot.”

           

Aşadar, putem trage concluzia că doar cineva care a devenit deja un Buddha poate juca acest rol de a deveni la nesfârşit un Buddha. Este limpede că un bodhisattva în aspiraţie nu poate îndeplini aceste activităţi salvatoare iar al 22-lea Legământul descrie numai ceea ce vor face cei ce devin Buddhaşi în Tărâmul Pur. Astfel, ca Buddhaşi în Tărâmul Pur ne vom manifesta ca Bodhisattva, adică Buddhaşi ce nu rămân izolaţi în propria Iluminare. Exact precum Bodhisattvaşii descrişi în a doua secţiune a Marii Sutre, vom acţiona asemenea lui Samantabhadra care este el însuşi un Bodhisattva Iluminat, adică un Buddha ce se manifestă ca Bodhisattva. Textul celui de-al 22-lea Legământ este foarte clar în această privinţă:

“Astfel de Bodhisattva transcend modul de practică ale stadiilor obişnuite de  bodhisattva[4] şi cultivă de fapt, virtuţile lui Samantabhadra”.

După cum a explicat Shinran într-o notă la al -17-lea vers din Imnurile Tărâmului Pur:

“Dacă ne vom naşte în Tărâmul Beatitudinii, vom atinge marea Iubire şi marea Compasiune şi, mergând peste tot de-a lungul celor zece direcţii, vom ajuta fiinţele sensibile. Compasiunea perfectă şi supremă a Buddhaşilor este menţionată cu numele lui Bodhisattva Samantabhadra.”

Ultima propoziţie, „Compasiunea perfectă şi supremă a Buddhaşilor este menţionată cu numele lui Bodhisattva Samantabhadra” ne arată foarte clar că Samantabhadra a atins şi reprezintă Buddheitatea şi de asemenea că, după ce noi înşine o vom atinge în Tărâmul Pur, ne vom manifesta exact asemenea lui.

            Unii interpretează acest legământ al 22-lea, ca fiind o promisiune pentru bodhisattvaşii în aspiraţie destul de avansaţi pe Cale sau pentru Bodhisattva care au atins deja Buddheitatea înainte de naşterea în Tărâmul Pur iar nu un legământ pentru oamenii obişnuiţi cu o credinţă simplă în Amida şi care nu sunt în stare  să urmeze calea Bodhisattva. Această interpretare este însă greşită şi voi explica de ce în următoarele rânduri.       

            Este foarte important să înţelegem că în al 22-lea Legământ, următoarele cuvinte: “bodhisattva din tărâmurile Buddhaşilor din celelalte direcţii care vin să se nască în tărâmul meu”, nu sunt folosite în legătură cu cei ce aspiră să atingă Buddheitatea pentru ei înşişi şi pentru toate fiinţele prin puterea personală. Dacă citim toate cele 48 de legăminte în lumina celui de-al 18-lea (Legământul Principal), aşa cum Shinran a făcut-o, unde naşterea în Tărâmul Pur este promisă celor care au o credinţă simplă, fără nici un fel de merite speciale, atunci ajungem în mod natural la concluzia că al 22-lea Legământ este o promisiune pentru toate fiinţele care vin să se nască în Tărâmul Pur din toate locurile din samsara. În cazul celui de-al 22-lea Legământ, bodhisattvaşii “din tărâmurile Buddhaşilor din celelalte direcţii” sau bodhisattva în aspiraţie, ne includ şi pe noi, oamenii obişnuiţi care avem credinţă (shinjin) în Amida.

De ce spun asta? Pentru că, aşa cum a explicat Shinran, trezirea Minţii Bodhi – aspiraţia de a atinge Buddheitatea pentru noi şi ceilalţi (primul pas al oricărui bodhisattva în aspiraţie) – este împlinită în trezirea credinţei în Legământul Principal al lui Buddha Amida. Maestrul Shan-tao a spus: “Treziţi-vă Mintea Bodhi către  Compasiunea lui Amida”, adică aspiraţi să vă eliberaţi pe voi înşivă şi ceilalţi, bazându-vă nu pe puterea voastră, ci pe puterea Compasiunii lui Amida (Legământul său Principal). Aşadar, trezirea Minţii Bodhi, condiţia obligatorie în Mahayana a atingerii Iluminării supreme, apare în Jodo Shinshu în forma credinţei (shinjin).

În Imnurile Patriarhilor, Shinran a spus:

“Credinţa este Mintea Unică;

Mintea Unică este Mintea precum diamantul;

Mintea precum diamantul este Mintea Bodhi;

Această minte este oferită nouă de Puterea Celuilalt.”

Mintea Unică sau credinţa (shinjin) reprezintă cauza Iluminării. Din moment ce aceasta este ea însăşi Mintea Bodhi, înseamnă că are două aspecte[5]:

“A te refugia cu o Minte Unică

În Buddha al Luminii fără de oprelişti care se răspândeşte în cele zece direcţii

Este mintea care aspiră să devină Buddha;

Aşa spune Vasubandhu, Maestrul Discursului[6].

Mintea care aspiră să devină Buddha

Este mintea ce caută să salveze fiinţele sensibile;

Mintea care caută să salveze fiinţele sensibile

Este adevărata Credinţă oferită de Compasiunea lui Amida.”

Având o credinţă simplă în Buddha Amida suntem asiguraţi de atingerea Buddheităţii în Tărâmul Pur şi a întoarcerii de acolo, asemenea Buddhaşilor ce se manifestă ca Bodhisattva, pentru ajuta toate fiinţele din toate locurile din univers.

Shinran Shonin a fost foarte clar în scrierile sale în ceea ce priveşte înţelesul celui de-al 22-lea Legământ, care este o promisiune adresată nouă, fiinţele obişnuite care se încred în Amida. “Noi” suntem cei care vom îndeplini acţiuni asemănătoare lui Samantabhadra după ce vom atinge Buddheitatea în Tărâmul Pur. Iată două citate din multele care dovedesc asta:

“Aspectul întoarcerii noastre în această lume se referă la transferul de merit al lui Amida, astfel încât, după ce ajungem în Tărâmul Pur suntem făcuţi capabili să îndeplinim activităţile lui Samantabhadra şi să ajutăm toate fiinţele.[7]”

“Intrând imediat în lumea fiinţelor sensibile,

Ne angajăm în activităţi pline de compasiune, specifice virtuţii lui Samantabhadra[8]

            Şi pentru că atingerea Buddheităţii în Tărâmul Pur se datorează lucrării lui Amida şi tuturor Buddhaşilor care, în conformitate cu al 17-lea Legământ, îndrumă toate fiinţele să se încreadă în Legământul Principal, vom simţi întotdeauna recunoştinţă faţă de ei şi le vom vizita adeseori tărâmurile pentru a le aduce ofrande: „aduc  ofrande Buddhaşilor şi Tathagataşilor, de-a lungul celor zece direcţii”, aşa cum promite al 22-lea Legământ.

Exact precum Samantabhadra, îi vom venera şi îi vom respecta întotdeauna pe toţi Buddha (primul angajament al lui Samantabhadra), îi vom slăvi (al 2-lea angajament), le vom aduce ofrande, le vom cere să continue propovăduirea Dharmei (al-6-lea angajament) şi îi vom asista în activităţile lor, salvând noi înşine alte fiinţe (al-9-lea angajament). Vom încuraja şi călăuzi întotdeauna fiinţele de peste tot în funcţie de specificul lor, ne vom bucura de dedicaţia acestora (al 5-lea angajament), îi vom ajuta să intre în oceanul meritelor perfecte ale lui Buddha Amida (al 10-lea angajament) şi vom proteja mereu Dharma cea adevărată a tuturor Buddha (al-8-lea angajament), ducând-o de asemenea, în toate locurile din univers.

Shinran a ţinut să ne asigure în Kyogyoshinsho:

„Aşadar, odată ce ne-am îmbarcat pe corabia Legământului marii Compasiuni şi am început să navigăm pe întinsul ocean al Luminii, vânturile virtuţii perfecte suflă blând iar valurile răului sunt transformate. Întunericul ignoranţei este distrus iar după ce ajungem imediat în Tărâmul Luminii Nesfârşite, realizăm marea Nirvana şi acţionăm în conformitate cu virtuţile lui Samantabhadra. Ţineţi bine minte acest lucru.”[9]

---

[1] Kyogyoshinsho, IV: 15.

[2] Kyogyoshinsho, IV: 16.

[3] Un astfel de Bodhisattva Iluminat urmează exact acelaşi scenariu cu al lui Siddharta Gautama înainte de a deveni Buddha Shakyamuni. Este ca şi cum povestea lui Gautama se repetă.

[4] Sunt dincolo de puterea limitată a bodhisattvaşilor neiluminaţi, adică al bodhisattvaşilor în aspiraţie.

[5] Cele două aspecte ale Minţii Bodhi sunt a aspira la atingerea Buddheităţii pentru sine însuşi şi pentru ceilalţi.

[6] Discurs despre Tărâmul Pur, lucrare al cărui autor este Vasubandhu.

[7] Imnurile Maeştrilor Tărâmului Pur, notă explicativă la versul 34.

[8] Imnurile Maeştrilor Tărâmului Pur, notă explicativă la versul 36

[9] Shinran Shonin, KGSS II 72-78