miercuri, 22 septembrie 2010

Cele trei Legăminte ale salvării (18, 19, 20) în buddhismul Jodo Shinshu


Vorbind la modul general, practicile predate de Buddha Shakyamuni pot fi clasificate în două grupe:

1. practici meditative
2. practici non-meditative

Practicile meditative includ diferite tipuri de meditaţii şi vizualizări întâlnite în toate şcolile de buddhism de la Theravada şi Mahayana, până la Vajrayana esoterică.
Practicile non-meditative presupun recitarea sutrelor, respectarea preceptelor, abţinerea de la rău şi îndeplinirea diferitelor fapte bune, etc.
Despre amândouă tipurile de practici se spune că generează merite sau energie karmică pozitivă care îl ajută pe practicant să atingă naşteri ori stări spirituale avansate. Meritele pot fi transferate sau direcţionate de practicant spre diferite scopuri, inclusiv viitoarea sa Iluminare.


Însă Shinran se situează pe o poziţie complet diferită, în conformitate cu care, fiind neiluminaţi sau ne-Buddha, nu putem avea merite adevărate. Aceasta este în mod special valabil în ultima epocă Dharma (mappo)[1] în care trăim acum. Numai un Buddha, în special Amida Buddha, pot avea adevărate virtuţi, de aceea el a considerat că transferul de merit de la practicant spre atingerea Iluminării este inutil, menţionând că de fapt, acest transfer are loc numai de la Amida către cei care au credinţă în el.

Aşadar, este foarte important să abandonăm orice gând legat de merite sau virtuţi personale şi în loc de asta, să ne bazăm exclusiv pe Puterea salvatoare a lui Buddha Amida. Această încredere este descrisă în al Optsprezecelea Legământ, numit Legământul Principal. În el, Amida promite:

„Dacă după ce voi atinge Buddheitatea, fiinţele sensibile din cele zece direcţii care se încred în mine din toată inima lor şi aspiră să se nască în Tărâmul meu, rostind Numele (Namo Amida Butsu) meu chiar şi numai de zece ori, nu se vor naşte acolo, fie ca eu să nu ating cea mai înaltă Iluminare.[2]

Toate fiinţele care se încred în Amida, vor să se nască în Tărâmul său Pur după moarte şi rostesc Numele lui, se vor naşte acolo. Nimic altceva nu mai este necesar. Nici o menţiune legată de merite sau ceva pe care practicantul ar trebui să îl adauge la puterea lui Amida. Doar aspiraţi să vă naşteţi în Tărâmul Pur, încredeţi-vă în Amida şi recitaţi Numele lui. Aceste trei aspecte: 1. dorinţa de a se naşte în Tărâmul Pur, 2. credinţa şi 3. rostirea Numelui, sunt de fapt, trei manifestări ale aceluiaşi lucru – shinjin sau credinţa. Asta pentru că nu poate exista vre-o dorinţă de a se naşte în Tărâmul Pur sau o rostire a Numelui dacă adeptul nu crede în existenţa lui Buddha Amida şi în capacitatea acestuia de a ne face să ne naştem acolo. În consecinţă, dorim să mergem în Tărâmul Pur şi rostim Numele lui Amida pentru că ne încredem în puterea lui de a realiza Naşterea noastră.

Namo Amida Butsu înseamnă „mă refugiez în Buddha Amida” iar a te refugia înseamnă a avea credinţă. Rostirea Numelui (nembutsu) este expresia naturală a credinţei şi este identică cu aceasta. Nu poate exista un nembutsu autentic fără credinţă[3]. Aşa stau lucrurile cu al Optsprezecelea Legământ în care Amida promite că îi va salva pe toţi cei care se încred în el, fie că sunt tineri sau bătrâni, buni sau răi, bărbaţi sau femei.  

Şi totuşi, nu toţi practicanţii sunt capabili să renunţe definitiv la ataşamentul faţă de puterea personală în atingerea naşterii în Tărâmul Pur. Ei nu se pot baza exclusiv pe Amida ci au senzaţia că există încă ceva ce ar trebui adăugat la Puterea lui pentru a merita să se nască în Tărâmul Pur. Astfel, rămân ataşaţi de ideea de merit chiar dacă se bazează în acelaşi timp pe Amida. Acest gen de credinţă, amestecată cu încrederea în propriile merite şi în puterea personală, nu rezonează cu al Optsprezecelea Legământ, însă nici aceşti oameni nu sunt abandonaţi de Amida.

În special pentru cei incapabili de a se baza exclusiv pe el, însă doresc să se nască în Tărâmul său Pur, Amida a creat al Nouăsprezecelea şi al Douăzecelea Legământ:

(19) Dacă, după ce voi atinge Buddheitatea, fiinţele sensibile din tărâmurile celor zece direcţii, care aspiră să atingă Iluminarea, îndeplinesc diferite fapte merituoase şi îşi doresc sincer să se nască în tărâmul meu, nu mă vor vedea   în momentul morţii, apărând înaintea lor înconjurat de o mulţime de înţelepţi, fie ca eu să nu ating perfecta Iluminare.

(20) Dacă, după ce voi atinge Buddheitatea, fiinţele sensibile din tărâmurile celor zece direcţii, care auzindu-mi Numele, îşi concentrează gândurile asupra tărâmului meu, plantează rădăcinile virtuţii şi îşi transferă cu sinceritate meritele către el, cu dorinţa de a se naşte acolo, nu li se va împlini această aspiraţie, fie ca eu să nu ating perfecta Iluminare.

Amida afirmă în al Nouăsprezecelea Legământ că cei care fac fapte merituoase pentru a atinge Naşterea îl vor vedea în momentul morţii înconjurat de mulţi înţelepţi, primindu-i în Tărâmul Pur. Faptele merituoase reprezintă îndeplinirea diferitelor tipuri de practici meditative şi non-meditative. Spre exemplu, ori de câte ori practică o vizualizare a lui Amida în conformitate cu Sutra Contemplaţiei, când încearcă să respecte preceptele, fac o faptă bună precum salvarea vieţii, abţinerea de la carne, etc, ei cred că asta îi va ajuta să se nască în Tărâmul Pur şi că pot transfera meritele acumulate în urma acestor practici (meditative sau non-meditative) către viitoarea naştere acolo.

De obicei, adepţii altor şcoli practică meditaţia sau respectă preceptele pentru a deveni Buddha în această viaţă, asemenea lui Shakyamuni, însă cei care se încred în al Nouăsprezecelea Legământ schimbă direcţia (scopul) acestor practici meditative sau non-meditative către a deveni un Buddha în Tărâmul Pur al lui Amida. Aceasta este diferenţa dintre ei şi alţi buddhişti, ceea ce îi face să intre în influenţa şi călăuzirea lui Buddha Amida.

Adepţii celui de al Douăzecelea Legământ fac un pas înainte în Lumina lui Buddha Amida. Ei nu se opresc la practici meditative sau non-meditative, ci dintre toate practicile aleg una singură – rostirea Numelui lui Amida.  

Expresia „auzindu-mi Numele” din acest Legământ înseamnă că devin conştienţi de Numele lui Amida şi îl rostesc mental şi verbal. Concentrarea gândurilor asupra Tărâmului Pur şi dorinţa de a se naşte acolo se face acum prin recitarea Numelui. În Mica Sutră despre Buddha Amida (Amida-kyo), recitarea Numelui este numită rădăcina tuturor virtuţilor, deoarece dintre toate practicile buddhiste recomandate de Shakyamuni, recitarea Numelui este supremă. Aşadar, „a planta rădăcinile virtuţilor” menţionată în al Douăzecelea Legământ înseamnă a recita exclusiv Numele lui Amida, a alege dintre toate practicile numai pe aceasta.

Asemenea celor ce urmează al Nouăsprezecelea Legământ, adepţii celui de al Douăzecelea nu sunt liberi de îndoială, în sensul că nu se bazează exclusiv pe Puterea lui Amida pentru a se naşte în Tărâmul Pur ci cred că această recitare a Numelui este o virtute personală şi o practică ce depinde de capacităţile lor pentru a fi îndeplinită corect. De aceea, transferă meritele pe care cred că le-au acumulat printr-o bună recitare către naşterea în Tărâmul Pur. Ei încă depind de puterea lor personală iar credinţa nu este una absolută.

Observăm din aceste două legăminte, al Nouăsprezecelea şi al Douăzecelea, că cei care practică în conformitate cu ele se nasc de asemenea în Tărâmul Pur şi scapă definitiv din naşterile şi morţile repetate ale samsarei. Amida încheie în mod special formularea legămintelor cu promisiunea că cei care îndeplinesc cerinţele lor se vor naşte cu siguranţă în Tărâmul Pur, în caz contrar el nemeritând să fie numit Buddha – „fie ca eu să nu ating perfecta Iluminare.”

Dar dacă citim Sutra Contemplaţiei observăm că printre cei care se nasc în Tărâmul Pur transferându-şi meritele acolo, există diferite grade. Nu toţi sunt egali. Cu cât mai multe virtuţi, cu atât mai bun este locul ocupat în Tărâmul Pur, de la „cel mai înalt nivel al celui mai mare grad”, până la „nivelul cel mai de jos al celui mai mic grad.”
Însă nici o menţiune de acest gen nu se face despre cei care intră în Tărâmul Pur prin credinţă (shinjin), în conformitate cu al Optsprezecelea Legământ. Astfel, respectivele nivele sunt, în viziunea Maestrului Shinran, doar o învăţătură provizorie dată de Shakyamuni pentru a nu-i descuraja pe cei care aspiră la naşterea în Tărâmul Pur dar sunt încă foarte ataşaţi de ideea de merit personal.

De ce însă adepţii născuţi în Tărâmul Pur prin credinţă nu sunt menţionaţi în nici una din aceste categorii?
Shinran a explicat faptul că aceştia devin Buddhaşi imediat ce se nasc în Tărâmul Pur iar pentru un Buddha nu există vreo categorie în care ar putea fi încadrat. Din contră, cei născuţi în Tărâmul Pur prin porţile celui de al Nouăsprezecelea şi al Douăzecelea Legământ nu devin imediat Buddhaşi, ci datorită agăţării de puterea personală continuă să rămână într-o stare neiluminată a minţii până când îşi depăşesc îndoielile şi ataşamentele faţă de aşa zisele lor merite şi virtuţi şi se încred total în Puterea lui Buddha Amida.

Legământul al Optsprezecelea este legământul intrării directe în adevăratul Tărâm Pur, în timp ce al Nouăsprezecelea şi al Douăzecelea sunt legăminte ale intrării indirecte. Gândiţi-vă la o casă cu trei intrări. O uşă este intrarea principală care duce direct la proprietar şi în prezenţa sa deveniţi asemenea lui (un Buddha care se alătură activităţii  salvatoare a lui Amida), în timp ce a doua şi a treia uşă duc la o anticameră unde trebuie să staţi o vreme până când vă este permis accesul.

Această anticameră a Iluminării perfecte în Tărâmul Pur al lui Amida este numită în textele sacre „zona de graniţă a Tărâmului Pu” sau „tărâmul indolenţei şi al mândriei”, „castelul îndoielii”, „palatul matcă” etc. Naşterea acolo nu este o pedeapsă, ci mai degrabă practicanţii se ţin pe ei înşişi în acea zonă prin propriile îndoieli şi ataşamente faţă de puterea personală[4].

Legămintele Optsprezece, Nouăsprezece şi Douăzeci sunt cele trei legăminte ale salvării ce oferă eliberarea din naştere şi moarte tuturor fiinţelor care se bazează exclusiv sau parţial pe Buddha Amida, au credinţă deplină ori încă se mai agaţă de aşa zisa lor putere sau de meritele personale, însă îşi doresc să se nască în Tărâmul Pur. Pentru că aceste legăminte şi în mod special al Optsprezecelea sunt menţionate în Marea Sutră despre Buddha Amida, Shinran a considerat propovăduirea acesteia ca fiind principalul scop al apariţiei lui Buddha Shakyamuni în lume, în timp ce Sutra Contemplaţiei, unde sunt menţionate vizualizarea lui Amida, transferul de merite şi cele nouă grade de aspiranţi şi Mica Sutră despre Amida (Amida-kyo) în care numai recitarea Numelui este încurajată ca rădăcină a tuturor virtuţilor, sunt metode provizorii pentru cei care nu se pot încă baza exclusiv pe Buddha Amida.

Mulţi oameni trec prin aceste trei legăminte ale salvării conştient sau inconştient în practica lor. Câţi dintre noi nu am avut o perioadă când am practicat diferite metode buddhiste pentru a deveni un Buddha în această viaţă după ce am abandonat alte căi religioase sau nu am avut nici o religie. Apoi am auzit de Tărâmul Pur al lui Amida şi am încetat să aspirăm la atingerea Iluminării în această viaţă, dorindu-ne să ne naştem acolo. Şi totuşi, îndoindu-ne că naşterea în Tărâmul Pur este atât de uşor de obţinut am simţit că trebuie să facem ceva pentru a o merita. Aşadar, am continuat să urmăm diferite practici pentru a ne simţi cât de cât mai buni şi merituoşi.

Apoi, auzind că nembutsu este marea practică între toate practicile buddhiste şi rădăcina tuturor virtuţilor, am început să îl recităm, însă tot am simţit că parcă este prea uşor, aşa că din nou agăţarea faţă de puterea personală a continuat să ne ţină prizonieri ai îndoielilor.

În sfârşit, după ce am ascultat învăţătura din nou şi din nou, conştientizând adevăratele noastre capacităţi şi Compasiunea lui Amida, am realizat că acest Buddha este asemenea unei mame pentru noi şi ca orice mamă îşi va salva copii din diverse pericole fără să mai aştepte până când aceştia devin perfecţi. Aşa că, pentru prima oară am auzit cu adevărat al Optsprezecelea Legământ în care nu este menţionată nici o capacitate sau virtute specială pentru a ne naşte în Tărâmul Pur şi am primit credinţa.
De atunci, Numele pe care continuăm şi acum să îl rostim nu a mai fost nembutsul bazat pe puterea personală, ci nembutsul credinţei şi al recunoştinţei. Prin acest nembutsu intrăm direct în prezenţa lui Amida, Maestrul Tărâmului Pur, unde devenim la rândul nostru Buddhaşi, alăturându-ne pentru totdeauna lucrării lui de a salva toate fiinţele.







[1] Ultima dintre Cele trei epoci Dharma – o schemă care descrie declinul treptat al învăţăturii buddhiste în lume (se bazează chiar pe profeţiile lui Shakyamuni). În timpul epocii perfecte a Dharmei, care a durat 500 ani de la moartea lui Shakyamuni, învăţătura lui Buddha putea fi corect înţeleasă şi practicată, iar Iluminarea atinsă adeseori. În timpul epocii înşelătoare a Dharmei, 1000 de ani de la moartea lui Shakyamuni, practicile sunt încă îndeplinite în conformitate cu învăţătura, dar Iluminarea este rar atinsă. În timpul ultimei epoci Dharma, învăţătura supravieţuieşte, dar practicile sunt dincolo de capacităţile fiinţelor omeneşti din cauza răspândirii diferitelor pângăriri care marchează timpurile acestea. Honen a afirmat că fiinţele se aflau deja în epoca din urmă a Dharmei şi că acum doar învăţătura Tărâmului Pur rămâne cea mai sigură cale către Eliberare.
Vezi capitolul „Cele trei epoci Dharma” şi „Jodo Shinshu – singura cale efectivă în această ultimă epocă Dharma” din cartea mea, Învăţături buddhiste Jodo Shinshu, Dharma Lion Publication, Craiova, 2012, p 38-43.     
[2] Am exclus deocamdată propoziţia exclusivă din acest legământ deoarece o voi explica separat în capitolul următor.
[3] Îmi place în mod deosebit această simplă explicaţie a lui Inagaki Sensei: “Cel care se încrede în Amida se gândeşte la Amida iar cel care se gândeşte la Amida îi rosteşte Numele”.
[4] Pentru o mai bună înţelegere a naşterii în zona de graniţă a Tărâmului Pur, vezi capitolul „Comentariu la capitolul Şaptesprezece din Tannisho – naşterea în zona de graniţă” din lucrarea mea Calea acceptării – comentariu la Tannisho, Corporate Body of Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2010.

Un comentariu:

Robert Ionescu spunea...

Namo Amida Butsu

Cărţi prin poştă (distributie persoane private si biblioteci)

1. Toti cei care doresc sa primeasca acasa, pliante, carti, reviste, cd-uri si alte materiale informative pe care Amidaji şi Tariki Dojo Bucureşti le distribuie gratuit, pot trimite prin e-mail (josho_adrian@yahoo.com) adresa lor postala cu mentiunea "distributie gratuita".
Noi carti va vor fi trimise automat la fiecare noua aparitie editoriala, la adresa indicata de dumneavoastra, pana cand ma veti anunta ca nu mai doriti sa le primiti. Este o ocazie unica de a studia invatatura traditiei noastre, fara nici o cheltuiala din partea dv. Taxele postale sunt suportate de centrele mai sus amintite și de colaboratorii acestora, insa orice donatie este binevenita.

2. De asemenea, caut voluntari pentru intermediere donatii catre bibliotecile din tara. Daca doriti sa ma ajutati in efortul meu de a dona carti buddhiste tuturor bibliotecilor publice, contactati-ma pe adresa de mai sus. Nu este greu, trebuie doar sa faceti un drum pana la biblioteca din orasul vostru si sa lasati acolo niste exemplare trimise de mine.

Iata cateva din titlurile noastre in limba romana:

- ÎNVĂŢĂTURI BUDDHISTE JODO SHINSHU, de Josho Adrian Cirlea
- CALEA ACCEPTARII - COMENTARIU LA TANNISHO, de Josho Adrian Cirlea
- CELE 48 LEGĂMINTE ALE LUI BUDDHA AMIDA, de Josho Adrian Cirlea
- ADEVĂRATA ÎNVĂȚĂTURĂ DESPRE BUDDHA AMIDA ȘI TĂRÂMUL PUR, de Josho Adrian Cirlea


- TEXTE CLASICE precum Tannisho (Plangere impotriva abaterilor de la adevaratul shinjin), Mattosho (Scrisorile Maestrului Shinran), Gobunsho (Scrisorile Maestrului Rennyo), Mica Sutra despre Buddha Amida, rostita de Buddha Shakyamuni
- Hrana Bodhisattvasilor (texte buddhiste clasice despre abtinerea de la carne) de Shabkar Tsogdruk Rangdrol

Video Of Day

Google+ Followers

Persoane interesate

Copyright © Cirlea Gheorghe Adrian